Pe repede înapoi (PRI) – Pentru a rememora un eveniment important al zilei de 11 noiembrie, ne vom întoarce puțin în timp.
Și asta deoarece, în anul 1992, Biserica Anglicană accepta hirotonirea femeilor ca preoți.
Hotărârea a fost considerată revoluționară de către Sinodul General al Angliei, dar a stârnit critici vehemente din partea celorlalte Biserici.
Decizia de a permite femeilor să fie preoți – dar nu și episcopi – a avut sprijinul a două treimi din rândul episcopilor, clericilor și laicilor.
Logica dezbaterilor a fost, pe scurt, următoarea: dacă femeile sunt admise la universități, pot studia teologia?
Dacă pot face acest lucru, au dreptul să participe la Consiliile bisericii?
Atunci, ce le-ar mai putea împiedica să devină preoți?
Opozanții acestor idei au motivat că ISUS HRISTOS a fost bărbat și că și-a ales apostoli doar bărbați, prin urmare o femeie nu ar avea autoritatea de a conduce o parohie.
De partea cealaltă, susținătorii femeilor au invocat tot Biblia, în care nu ar exista niciun paragraf care să se opună acestei ipostaze.
Pentru a fi corecți din punct de vedere istoric, trebuie să spunem că hirotonirea femeilor ca preoți a coincis cu o perioadă de criză a Bisericii Anglicane, confruntată cu divergențe serioase referitoare la promovarea mișcării gay și chiar punerea la îndoială a Învierii lui ISUS.
Dar toate acestea se întâmplau pe 11 noiembrie 1992.
Aveau să mai treacă 22 de ani până când Biserica Anglicană trecea la un alt nivel: femeile puteau deveni și episcopi.
Pur și simplu, timpul și mentalitățile schimbau, pașnic, orientările religioase…
