Vă vine să credeți sau nu, cei din Camera Deputaților au decis să dea o grea lovitură vicioșilor. Bineînțeles că nu celor care mint, fură sau au alte vicii de genul acesta. Căci s-ar fi lovit mulți, de unii singuri. Au dat în schimb o lovitură celor ce au drept viciu fumatul. Cu 164 de voturi “pentru” și 20 de voturi “împotrivă”, deputații au scos din spațiile publice, instituții de învățământ și spitale, locurile de joacă sau mijloacele de transport în comun, fumul de țigară.
Vestea că ar fi posibil acest lucru stârnise valuri încă dinaintea finalului de an trecut. Drept pentru care am auzit numeroase și diverse opinii, legat de acest subiect.
Cea a nefumătorilor e clară. Deși suma viciilor rămâne constantă, bucuroși că viciile lor sunt prea puțin vizibile pentru a fi sancționate, nu dau importanță nemulțumirii fumătorilor. Deci, sunt de acord cu interzicerea nesănătosului obicei. Mai ales că până acum, dacă mergeau prin restaurante și nu voiau să stea în fum, ei erau cei nevoiți să se izoleze într-un separeu înghesuit.
În rândul fumătorilor însă, părerile sunt dintre cele mai diverse: prima categorie e aceea de fumători supărați. Foarte supărați. Supărați pentru că plătesc curentul, pentru că plătesc gazele, pentru că există legi. Și pentru care, oricum legile sunt făcute pentru a fi încălcate și atât. Drept urmare, nu le vine să creadă că cineva va respecta această decizie, în cazul în care vrea să mai aibă clienți prin restaurante și baruri. Categoria aceasta a nefumătorilor va fi, cred, cea mai dezamăgită. Pentru că așa cum în 17 din cele 28 de țări europene patronii de baruri încă mai fac bani, cam așa se va întâmpla și pe la noi. Iar legea se va pune în aplicare, chiar dacă târâș-grăpiș.
Mergem la a doua categorie de fumători. “Nelămuriții”. Aceia care înțeleg necesitatea unei astfel de legi, căci gândesc: e viciul meu, mi-l asum, doar eu am de suferit, nu și ceilalță. Înțeleg că și cei fără țigări umblă prin baruri și restaurante, dar nu înțeleg altceva: ce avură cu parcurile? Pentru că spații de joacă sunt și parcurile, așa cum ar putea fi la toată urma și trotuarul. Căci pe acolo se dau încă piticii cu bicileta, până se vor face piste pentru bicicliști… Drept urmare, sunt nelămuriți, căci nu mai știu unde se poate și unde nu se poate fuma.
A treia categorie o formează “Ajutorații”. Aceia care în urma acestei legi vor reuși să se lase de fumat. Căci legea aceasta o consideră ca un ajutor pentru că lui i-ar fi fost prea greu să renunțe de unul singur. Dar să-i înghețe degele pe afară sau să piardă ultimele bârfe de la masa la care rămân nefumătorii, nu-i dă mâna. Și uite așa se va lăsa de fumat.
M-a amuzat excepția din lege. De care nu cred că vreun fumător ar vrea vreodată să beneficieze: “Fac excepţie celulele pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă”.
Drept urmare, dragii mei, aveți de ales. Să rămâneți neschimbați sau să renunțați la acest viciu, înlocuindu-l cu un altul, pentru o sumă constantă. Chestiune de alegere. Personală. Ce ține de voință și putință.
